Art. 44 alin. (1) lit. b prevede obligația angajatorului să încadreze în serviciu recruţi şi rezervişti numai dacă aceştia au fost luaţi în evidenţă de centrul militar.
Potrivit art. 57 alin. (1) din Codul Muncii nr. 154/2003, documente de evidență militară nu intră în lista actelor ce pot fi solicitate la încheierea unui contract individual de muncă. Mai mult ca atît, prin alin. (2) din același articol se interzice angajatorilor să ceară de la persoanele care se angajează alte documente decît cele prevăzute la alin.(1), precum şi de alte acte legislative.
Obligația de a prezenta documente ce confirmă luarea la evidență militară au fost excluse prin modificarea Codului Muncii prin Legea 115/2020, în vigoare din 30.08.2020, modificările propuse fiind motivate prin Nota informativă ca scutirea angajaților de obligativitatea de a prezenta, la momentul angajării, a unor documente improprii pentru angajator.
Astfel, norme legale ale acestor acte normative intră în contradicție. Art. 369, Cod Contravențional nr. 218/2008, prevede răspundere contravențională pentru angajarea la lucru a tinerilor, a recruţilor şi a rezerviştilor neluaţi la evidenţă militară de către organele administrativ-militare în mărime de la 24 la 48 de unități convenționale aplicată persoanei cu funcție de răspundere, cu amendă de la 60 la 120 de unități convenționale aplicată persoanei juridice.
Astfel, prin crearea confuziei între prevederile actelor normative agenții economici riscă să fie atrași la răspundere contravențională, conducîndu-se de actul normativ de bază pentru un angajator - Codul Muncii.